Demonstrarea Coliniarității A, O, M În Triunghiul ABC

by Admin 54 views
Demonstrarea coliniarității A, O, M în triunghiul ABC

Salutare, matematicieni pasionați! Astăzi, ne vom adânci într-o problemă de geometrie care, la prima vedere, poate părea un pic intimidantă, dar pe care o vom desluși pas cu pas. Vom explora proprietățile unui triunghi ABC, o dreaptă DE paralelă cu baza BC, și vom ajunge să demonstrăm că punctele A, O (punctul de intersecție al unor segmente importante) și M (mijlocul laturii BC) sunt coliniare. Pregătiți-vă creioanele și hârtia, pentru că urmează o călătorie fascinantă în lumea demonstrațiilor geometrice! Vom începe prin a analiza datele problemei și a înțelege exact ce avem de demonstrat. Avem un triunghi ABC clasic. Pe laturile AB și AC avem puncte D și respectiv E, astfel încât dreapta DE este paralelă cu BC. Asta deja ne sugerează că vom avea de-a face cu asemănări de triunghiuri, deoarece o paralelă într-un triunghi deschide calea către multe proprietăți interesante. Mai departe, ni se spune că M este mijlocul laturii BC. Acesta este un punct cheie, adesea implicat în teoreme legate de mediane sau simetrie. Apoi, avem intersecția a două segmente: CD și BE. Punctul lor de intersecție este notat cu O. Acesta este un punct specific pe care trebuie să-l localizăm în raport cu celelalte elemente ale triunghiului. Scopul nostru principal este să demonstrăm două lucruri esențiale: în primul rând, că DE este paralelă cu BC (deși problema ne dă deja această informație, e bine să subliniem importanța ei) și că lungimea BC este de trei ori lungimea DE (BC = 3DE). În al doilea rând, și acesta este punctul culminant al problemei, vom demonstra că punctele A, O și M sunt coliniare, adică se află pe aceeași dreaptă. Sună complicat? Nu vă faceți griji, vom descompune totul în pași logici și ușor de urmărit. Vom folosi concepte fundamentale de geometrie, cum ar fi teorema lui Thales (sau reciproca ei), asemănarea triunghiurilor și proprietățile punctelor de intersecție. Așadar, hai să punem bazele pentru o demonstrație solidă și elegantă!

Partea I: Demonstrarea Paralelismului și Relației de Lungime

Acum, să ne concentrăm pe prima parte a problemei: să arătăm că DE || BC și BC = 3DE. Deși ni se spune direct că DE || BC, este o informație crucială pe care o vom folosi din plin. Mai exact, avem un triunghi ABC, cu D pe AB și E pe AC, astfel încât DE || BC. Această condiție ne permite să aplicăm imediat teorema lui Thales (sau reciproca ei, în funcție de cum abordăm). Conform teoremei lui Thales, dacă o dreaptă intersectează două laturi ale unui triunghi și este paralelă cu a treia latură, atunci ea determină pe cele două laturi segmente proporționale. Mai specific, avem relația: ADAB=AEAC=DEBC\frac{AD}{AB} = \frac{AE}{AC} = \frac{DE}{BC}. Această egalitate este foarte importantă. Ea ne leagă direct lungimile segmentelor DE și BC de rapoartele segmentelor determinate pe laturile AB și AC. Problema specifică însă că DE || BC este dată. Asta înseamnă că noi trebuie să găsim o modalitate de a lega BC de DE prin alte proprietăți, posibil legate de punctul O. Aici intervine o subtilitate. De obicei, problemele care dau paralelismul ca fapt inițial cer apoi să demonstrezi alte proprietăți. În contextul nostru, faptul că DE || BC este punctul de plecare pentru a folosi asemănarea. Mai exact, triunghiul ADE este asemenea cu triunghiul ABC (criterele de asemănare L.U.L. sau unghi-unghi). Unghiul A este comun ambelor triunghiuri, iar unghiurile ADE\angle ADE și ABC\angle ABC sunt egale (unghiuri corespondente formate de paralela DE cu secanta AB). La fel, AED=ACB\angle AED = \angle ACB. Din asemănarea ADEABC\triangle ADE \sim \triangle ABC, rezultă proporționalitatea laturilor: ADAB=AEAC=DEBC\frac{AD}{AB} = \frac{AE}{AC} = \frac{DE}{BC}. Dar de unde vine relația BC = 3DE? Această relație nu este o consecință directă doar a paralelismului DE || BC. Ea implică existența punctului O și a segmentelor CD, BE. Aici, abordarea devine mai complexă și, cel mai probabil, informația despre O este cheia pentru a stabili raportul specific de 1:3. Să ne reamintim că O este intersecția CD și BE. Acestea sunt segmente care unesc un vârf cu un punct de pe latura opusă (sau extensia ei, dar în cazul nostru D e pe AB, E pe AC, deci CD și BE sunt ceviene). O intersecție de ceviene sugerează teorema lui Ceva sau teorema lui Menelaus, dar să nu anticipăm. Să ne concentrăm pe ce ne oferă paralelismul DE || BC. Dacă DE || BC, atunci DEBC=k\frac{DE}{BC} = k pentru un factor de proporționalitate kk. Noi vrem să arătăm că k=13k = \frac{1}{3}. Adesea, în astfel de probleme, poziționarea punctelor D și E este specificată de către acel factor. De exemplu, dacă D și E ar fi astfel încât AD = DB și AE = EC, atunci DE ar fi linia mijlocie și DE = BC/2. Aici, nu avem informații directe despre poziționarea lui D și E pe AB și AC, decât că DE || BC. Acest lucru, combinat cu intersecția O, sugerează că O este un punct specific legat de construcția lui D și E. Să presupunem pentru moment că relația BC = 3DE este adevărată și vedem cum interacționează cu celelalte elemente. Vom reveni la demonstrația ei după ce vom analiza și partea a doua, unde intervin punctele A, O, M, deoarece cele două părți ale problemei sunt strâns legate.

Partea a II-a: Demonstrarea Coliniarității Punctelor A, O, M

Acum ajungem la partea cea mai interesantă: să demonstrăm că punctele A, O, M sunt coliniare. Aceasta înseamnă că ele se află pe aceeași dreaptă. Punctul A este un vârf al triunghiului. Punctul M este mijlocul laturii opuse BC. Punctul O este intersecția diagonalelor CD și BE ale trapezului BCDE (deoarece DE || BC). Să ne reamintim ce știm: avem triunghiul ABC, D pe AB, E pe AC cu DE || BC. M este mijlocul BC. O este intersecția CD și BE. Dorim să arătăm că A, O, M sunt pe aceeași dreaptă. Dreapta AM este, prin definiție, mediana triunghiului ABC corespunzătoare vârfului A. Deci, problema se reduce la a arăta că punctul O se află pe mediana AM. Cum putem face asta? Există mai multe abordări. O metodă frecventă în geometrie este să folosim coordonatele. Am putea plasa triunghiul ABC în sistemul cartezian și să calculăm coordonatele punctelor D, E, O, M și apoi să verificăm dacă ele satisfac ecuația dreptei AM. Totuși, aceasta poate fi o metodă laborioasă. O abordare mai elegantă este să folosim teoremele de geometrie vectorială sau asemănări. Să ne gândim la asemănări. Avem ADEABC\triangle ADE \sim \triangle ABC. Știm, de asemenea, că O este intersecția diagonalelor CD și BE ale trapezului BCDE. Proprietățile intersecției diagonalelor unui trapez sunt bine cunoscute. O proprietate cheie este că dreapta care unește punctele de intersecție ale laturilor neparalele (AD și BE) cu dreapta de intersecție a diagonalelor (O) este paralelă cu bazele trapezului. Dar aici nu este cazul. O altă proprietate importantă a intersecției diagonalelor O într-un trapez BCDE (cu DE || BC) este că punctul O nu se află pe linia mijlocie a trapezului (care unește mijloacele laturilor neparalele BD și CE), decât în cazuri speciale. Totuși, O împarte diagonalele într-un anumit raport. Fie O intersecția diagonalelor BE și CD. Avem ODEOBC\triangle ODE \sim \triangle OBC. Raportul de asemănare este DEBC\frac{DE}{BC}. Dacă am putea demonstra că BC = 3DE, atunci acest raport ar fi 13\frac{1}{3}. Din această asemănare, ar rezulta: ODOB=OEOC=DEBC=13\frac{OD}{OB} = \frac{OE}{OC} = \frac{DE}{BC} = \frac{1}{3}. Aceasta ne spune că OD = OB/3 și OE = OC/3. Acum, cum legăm asta de A și M? Să considerăm dreapta AM. M este mijlocul BC. Punctul O este intersecția BE și CD. Să analizăm triunghiul BCD. M este mijlocul BC. Segmentul DM nu este neapărat o mediană. Să ne uităm la triunghiul BCE. M este mijlocul BC. Segmentul EM nu este neapărat o mediană. Ce se întâmplă dacă folosim teorema lui Menelaus sau teorema lui Ceva? Să aplicăm Teorema lui Menelaus pe triunghiul ABM și dreapta DOC. Punctele D, O, C sunt coliniare. Pentru ca O să fie pe AM, trebuie să găsim o secantă care să implice A, M și O. Să considerăm triunghiul MBC. Acest lucru nu ne ajută. Să considerăm triunghiul ACD și dreapta EOB. Punctele E, O, B sunt coliniare. Punctul E este pe AC, O este pe CD, B nu este pe AD sau AC. Deci Menelaus nu se aplică direct aici. Să revenim la asemănări și la punctul O. Dacă admitem că BC = 3DE, atunci DEBC=13\frac{DE}{BC} = \frac{1}{3}, și din ODEOBC\triangle ODE \sim \triangle OBC, avem ODOB=OEOC=13\frac{OD}{OB} = \frac{OE}{OC} = \frac{1}{3}. Acum, să ne gândim la vectori. Fie A originea. Atunci AB=b\vec{AB} = \mathbf{b} și AC=c\vec{AC} = \mathbf{c}. Deoarece D este pe AB și ADAB=DEBC=13\frac{AD}{AB} = \frac{DE}{BC} = \frac{1}{3} (presupunând că am demonstrat asta), atunci AD=13AB=13b\vec{AD} = \frac{1}{3}\vec{AB} = \frac{1}{3}\mathbf{b}. Similar, AEAC=DEBC=13\frac{AE}{AC} = \frac{DE}{BC} = \frac{1}{3}, deci AE=13AC=13c\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC} = \frac{1}{3}\mathbf{c}. Punctul O este intersecția CD și BE. Vectorul AO\vec{AO} poate fi scris ca o combinație liniară a AB\vec{AB} și AC\vec{AC}. Pe de altă parte, M este mijlocul BC, deci AM=12(AB+AC)=12(b+c)\vec{AM} = \frac{1}{2}(\vec{AB} + \vec{AC}) = \frac{1}{2}(\mathbf{b} + \mathbf{c}). Acum, să găsim AO\vec{AO}. O, fiind pe BE, înseamnă că AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE} pentru un tt. Nu, asta e dacă O e pe AE. O, fiind pe BE, înseamnă că AO=(1s)AB+sAE\vec{AO} = (1-s)\vec{AB} + s\vec{AE}... Nu. O, fiind pe BE, înseamnă că AO=(1s)AB+sAE\vec{AO} = (1-s)\vec{AB} + s\vec{AE} este greșit. Punctul O este pe segmentul BE, deci AO\vec{AO} este o combinație a AB\vec{AB} și AE\vec{AE}? Nu. O, fiind pe BE, înseamnă că AO\vec{AO} se află pe dreapta ce trece prin B și E. O, fiind pe CD, înseamnă că AO\vec{AO} se află pe dreapta ce trece prin C și D. Mai simplu: AO\vec{AO} poate fi scris ca AB+uBD\vec{AB} + u\vec{BD} sau AE+vEC\vec{AE} + v\vec{EC}. Nu. Vectorul AO\vec{AO} poate fi scris ca AB+uBE\vec{AB} + u\vec{BE} sau AC+vCD\vec{AC} + v\vec{CD}. Nu. Să folosim faptul că O este pe BE și CD. Fie AO=xAB+yAC\vec{AO} = x\vec{AB} + y\vec{AC}. Deoarece O este pe BE, AO\vec{AO} se scrie și ca AB+t(AEAB)=(1t)AB+tAE\vec{AB} + t(\vec{AE}-\vec{AB}) = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE}. Cum AE=13AC\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC}, avem AO=(1t)AB+t3AC\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + \frac{t}{3}\vec{AC}. Deci, x=1tx=1-t și y=t3y=\frac{t}{3}. Deoarece O este pe CD, AO\vec{AO} se scrie și ca AC+s(ADAC)=(1s)AC+sAD\vec{AC} + s(\vec{AD}-\vec{AC}) = (1-s)\vec{AC} + s\vec{AD}. Cum AD=13AB\vec{AD} = \frac{1}{3}\vec{AB}, avem AO=s3AB+(1s)AC\vec{AO} = \frac{s}{3}\vec{AB} + (1-s)\vec{AC}. Deci, x=s3x=\frac{s}{3} și y=1sy=1-s. Avem sistemul: x=1tx = 1-t, y=t/3y = t/3, x=s/3x = s/3, y=1sy = 1-s. Din y=t/3y=t/3 și y=1sy=1-s, avem t=3yt=3y și s=1ys=1-y. Substituim în x=s/3x=s/3: x=(1y)/3x = (1-y)/3. Substituim în x=1tx=1-t: x=13yx = 1-3y. Avem x=(1y)/3x = (1-y)/3 și x=13yx = 1-3y. Egalăm expresiile pentru x: (1y)/3=13y(1-y)/3 = 1-3y. 1y=39y1-y = 3-9y. 8y=28y = 2, deci y=1/4y = 1/4. Atunci x=13(1/4)=13/4=1/4x = 1-3(1/4) = 1 - 3/4 = 1/4. Deci, AO=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC}. Acum, să ne uităm la AM=12(AB+AC)\vec{AM} = \frac{1}{2}(\vec{AB} + \vec{AC}). Putem vedea că AO=14(AB+AC)=12(12(AB+AC))=12AM\vec{AO} = \frac{1}{4}(\vec{AB} + \vec{AC}) = \frac{1}{2} \left( \frac{1}{2}(\vec{AB} + \vec{AC}) \right) = \frac{1}{2}\vec{AM}. Aceasta înseamnă că vectorul AO\vec{AO} este un multiplu scalar al vectorului AM\vec{AM}. Mai exact, AO=12AM\vec{AO} = \frac{1}{2}\vec{AM}. Acest lucru implică faptul că O se află pe dreapta AM, și mai mult, O este la jumătatea distanței dintre A și M. Deci, punctele A, O, M sunt coliniare. Am demonstrat acest lucru bazându-ne pe faptul că DE || BC și că AD/AB = AE/AC = 1/3. Acum, problema este cum să demonstrăm rigurosAD/AB = AE/AC = 1/3, care implică BC = 3DE. Această relație trebuie să decurgă din intersecția CD și BE în punctul O. Să revenim la asemănarea ODEOBC\triangle ODE \sim \triangle OBC. Raportul de asemănare este DEBC\frac{DE}{BC}. Din relațiile vectoriale am găsit că ODOB=OEOC=13\frac{OD}{OB} = \frac{OE}{OC} = \frac{1}{3} (din AO=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC} și că O este pe BE). De fapt, calculul vectorial a arătat că O este intersecția medianei AM cu BE și CD. Deoarece O este pe BE, AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE}. Cum AE=13AC\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC}, AO=(1t)AB+t3AC\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + \frac{t}{3}\vec{AC}. Deoarece O este pe CD, AO=(1s)AC+sAD\vec{AO} = (1-s)\vec{AC} + s\vec{AD}. Cum AD=13AB\vec{AD} = \frac{1}{3}\vec{AB}, AO=s3AB+(1s)AC\vec{AO} = \frac{s}{3}\vec{AB} + (1-s)\vec{AC}. Comparând coeficienții, (1t)=s/3(1-t) = s/3 și t/3=1st/3 = 1-s. Asta ne dă t=3(1s)t=3(1-s). Substituind în prima ecuație: 13(1s)=s/3Rightarrow13+3s=s/3Rightarrow2+3s=s/3Rightarrow9s6=sRightarrow8s=6Rightarrows=3/41 - 3(1-s) = s/3 Rightarrow 1 - 3 + 3s = s/3 Rightarrow -2 + 3s = s/3 Rightarrow 9s - 6 = s Rightarrow 8s = 6 Rightarrow s = 3/4. Atunci t=3(13/4)=3(1/4)=3/4t = 3(1-3/4) = 3(1/4) = 3/4. Deci, AO=3/43AB+(13/4)AC=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{3/4}{3}\vec{AB} + (1-3/4)\vec{AC} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC}. Corect, am ajuns la același rezultat. Acest calcul vectorial presupuneAD=13AB\vec{AD} = \frac{1}{3}\vec{AB} și AE=13AC\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC}. Acestea sunt echivalente cu ADAB=AEAC=13\frac{AD}{AB} = \frac{AE}{AC} = \frac{1}{3}, care la rândul ei, prin asemănarea ADEABC\triangle ADE \sim \triangle ABC, implică DEBC=13\frac{DE}{BC} = \frac{1}{3}, adică BC = 3DE. Deci, demonstrația vectorială arată coliniaritatea A, O, M, DAR ea se bazează pe faptul că O este intersecția segmentelor CD și BE unde D și E sunt definite astfel încât AD/AB = AE/AC = 1/3. Adică, noi am demonstrat că dacă AD/AB=1/3, atunci A, O, M sunt coliniare. Dar problema cere să demonstrăm mai întâi că DE||BC și BC=3DE, și apoi coliniaritatea. Asta sugerează că existența lui O este cea care determină poziția lui D și E (și deci raportul 1/3). Să reanalizăm: Avem DE || BC. Avem O = CD ∩ BE. Avem M mijlocul BC. Trebuie să arătăm DE || BC (dat) și BC = 3DE, apoi A, O, M coliniare. Să presupunem că BC = 3DE. Din ADEABC\triangle ADE \sim \triangle ABC, avem ADAB=AEAC=DEBC=13\frac{AD}{AB} = \frac{AE}{AC} = \frac{DE}{BC} = \frac{1}{3}. Asta înseamnă că D și E sunt puncte astfel încât AD = AB/3 și AE = AC/3. Acum, să folosim Teorema lui Menelaus pe triunghiul ABM și dreapta DOC. Punctele D, O, C sunt coliniare. Punctul D este pe AB. Punctul O este pe BE (care nu e chiar o latură a lui ABM). Punctul C nu e pe o latură. Asta nu funcționează direct. Să încercăm Teorema lui Menelaus pe triunghiul AMC și dreapta EOB. Punctele E, O, B sunt coliniare. E este pe AC. O este pe CD. B nu e pe AM sau MC. Nici asta nu merge. Să aplicăm Teorema lui Ceva în triunghiul ABC cu cevienele AM, BE, CD. Punctul M este mijlocul BC, deci BMMC=1\frac{BM}{MC} = 1. Punctul D este pe AB, E pe AC. O este intersecția BE și CD. Pentru ca AM să treacă prin O, conform teoremei lui Ceva, trebuie să avem: ADDBBMMCCEEA=1\frac{AD}{DB} \cdot \frac{BM}{MC} \cdot \frac{CE}{EA} = 1. Dacă AM trece prin O, atunci O ar fi intersecția celor trei ceviene. Noi știm că AM este o mediană. Dacă O este pe AM, atunci AM este una dintre cevienele care concure în O. Deci, cele trei ceviene AM, BE, CD trebuie să concure în O. Asta înseamnă că trebuie să verificăm condiția lui Ceva. Avem BMMC=1\frac{BM}{MC} = 1. Deci, trebuie să avem ADDBCEEA=1\frac{AD}{DB} \cdot \frac{CE}{EA} = 1. Asta înseamnă ADDB=AEEC\frac{AD}{DB} = \frac{AE}{EC}. Aceasta este exact condiția pentru ca DE să fie paralelă cu BC (prin reciproca teoremei lui Thales aplicată în ABC\triangle ABC pentru dreapta DE). Deci, faptul că O este intersecția BE și CD, iar noi vrem să arătăm că O este pe mediana AM, este echivalent cu a arăta că ADDB=CEEA\frac{AD}{DB} = \frac{CE}{EA}. Dar problema ne dă DE || BC. Din DE || BC, avem ADAB=AEAC\frac{AD}{AB} = \frac{AE}{AC}. Notăm acest raport cu kk. Deci AD=kABAD = k \cdot AB și AE=kACAE = k \cdot AC. Atunci DB=ABAD=ABkAB=(1k)ABDB = AB - AD = AB - k \cdot AB = (1-k)AB. Și EC=ACAE=ACkAC=(1k)ACEC = AC - AE = AC - k \cdot AC = (1-k)AC. Prin urmare, ADDB=kAB(1k)AB=k1k\frac{AD}{DB} = \frac{k \cdot AB}{(1-k)AB} = \frac{k}{1-k}. Și AEEC=kAC(1k)AC=k1k\frac{AE}{EC} = \frac{k \cdot AC}{(1-k)AC} = \frac{k}{1-k}. Deci, ADDB=AEEC\frac{AD}{DB} = \frac{AE}{EC}. Aceasta satisface condiția lui Ceva ADDBBMMCCEEA=1\frac{AD}{DB} \cdot \frac{BM}{MC} \cdot \frac{CE}{EA} = 1 (deoarece BMMC=1\frac{BM}{MC}=1 și CEEA=1kk\frac{CE}{EA} = \frac{1-k}{k}, deci k1k11kk=1\frac{k}{1-k} \cdot 1 \cdot \frac{1-k}{k} = 1). Deci, cevienele AM, BE, CD sunt concurente. Cum AM este o mediană și BE, CD sunt ceviene care se intersectează în O, rezultă că AM trebuie să treacă și ea prin O. Deci, A, O, M sunt coliniare. Acum, să revenim la prima parte: BC = 3DE. Din asemănarea ADEABC\triangle ADE \sim \triangle ABC, avem DEBC=ADAB=k\frac{DE}{BC} = \frac{AD}{AB} = k. Din ADDB=k1k\frac{AD}{DB} = \frac{k}{1-k}, și din faptul că ADDBBMMCCEEA=1\frac{AD}{DB} \cdot \frac{BM}{MC} \cdot \frac{CE}{EA} = 1 implică ADDB=AEEC\frac{AD}{DB} = \frac{AE}{EC}, am obținut k1k=k1k\frac{k}{1-k} = \frac{k}{1-k}. Asta nu ne ajută să determinăm kk. Să folosim Teorema lui Menelaus pe triunghiul ADC și dreapta EOB. Punctele E, O, B coliniare. E pe AC, O pe CD, B pe prelungirea lui AD. CEEAABBDDOOC=1\frac{CE}{EA} \cdot \frac{AB}{BD} \cdot \frac{DO}{OC} = 1. Avem CEEA=1kk\frac{CE}{EA} = \frac{1-k}{k}. Avem ABBD=AB(1k)AB=11k\frac{AB}{BD} = \frac{AB}{(1-k)AB} = \frac{1}{1-k}. Deci, 1kk11kDOOC=1Rightarrow1kDOOC=1RightarrowDOOC=k\frac{1-k}{k} \cdot \frac{1}{1-k} \cdot \frac{DO}{OC} = 1 Rightarrow \frac{1}{k} \cdot \frac{DO}{OC} = 1 Rightarrow \frac{DO}{OC} = k. Din asemănarea ODEOBC\triangle ODE \sim \triangle OBC, avem ODOB=OEOC=DEBC=k\frac{OD}{OB} = \frac{OE}{OC} = \frac{DE}{BC} = k. Asta implică DOOC=k\frac{DO}{OC} = k doar dacă OB = OC, ceea ce nu este în general adevărat. Deci, Menelaus pe ADC nu ne dă raportul corect direct. Hai să ne întoarcem la ODOB=OEOC=k\frac{OD}{OB} = \frac{OE}{OC} = k. Avem AO=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC} și AM=12(AB+AC)\vec{AM} = \frac{1}{2}(\vec{AB} + \vec{AC}). Asta implică AO=12AM\vec{AO} = \frac{1}{2}\vec{AM}. Din această relație vectorială, O este mijlocul segmentului AM! Nu la jumătatea distanței, ci chiar la jumătatea distanței. Să verificăm din nou calculul vectorial. AO=s3AB+(1s)AC\vec{AO} = \frac{s}{3}\vec{AB} + (1-s)\vec{AC} și AO=(1t)AB+t3AC\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + \frac{t}{3}\vec{AC}. Egalând coeficienții, s/3=1ts/3 = 1-t și 1s=t/31-s = t/3. Din a doua, t=3(1s)t = 3(1-s). Substituind în prima: s/3=13(1s)=13+3s=2+3ss/3 = 1 - 3(1-s) = 1 - 3 + 3s = -2 + 3s. s=6+9sRightarrow8s=6Rightarrows=3/4s = -6 + 9s Rightarrow -8s = -6 Rightarrow s = 3/4. Atunci t=3(13/4)=3/4t = 3(1-3/4) = 3/4. Deci AO=3/43AB+(13/4)AC=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{3/4}{3}\vec{AB} + (1-3/4)\vec{AC} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC}. Acesta este corect. Și AM=12AB+12AC\vec{AM} = \frac{1}{2}\vec{AB} + \frac{1}{2}\vec{AC}. Comparând AO\vec{AO} cu AM\vec{AM}, vedem că AO=12(12AB+12AC)=12AM\vec{AO} = \frac{1}{2} \left( \frac{1}{2}\vec{AB} + \frac{1}{2}\vec{AC} \right) = \frac{1}{2}\vec{AM}. Deci, O este mijlocul medianei AM. Aceasta confirmă coliniaritatea A, O, M. Acum, cum stabilim BC = 3DE? Relația ADAB=AEAC=k\frac{AD}{AB} = \frac{AE}{AC} = k și DOOB=OEOC=k\frac{DO}{OB} = \frac{OE}{OC} = k. O împarte diagonala BE în raportul BO:OE și CD în raportul CO:OD. Din calculul nostru vectorial, AO=14(AB+AC)\vec{AO} = \frac{1}{4}(\vec{AB} + \vec{AC}) și AE=13AC\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC}. Punctul O se scrie ca AO=AB+u(AEAB)=(1u)AB+uAE\vec{AO} = \vec{AB} + u(\vec{AE}-\vec{AB}) = (1-u)\vec{AB} + u\vec{AE}. 14AB+14AC=(1u)AB+u(13AC)\frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC} = (1-u)\vec{AB} + u(\frac{1}{3}\vec{AC}). Egalând coeficienții: 1/4=1uRightarrowu=3/41/4 = 1-u Rightarrow u = 3/4. Și 1/4=u/3Rightarrowu=3/41/4 = u/3 Rightarrow u = 3/4. Corect. Deci O se află pe BE astfel încât AO=34AE\vec{AO} = \frac{3}{4}\vec{AE}? Nu, BO=uBE\vec{BO} = u\vec{BE} sau AO=AB+uBE\vec{AO} = \vec{AB} + u\vec{BE}? Punctul O pe BE înseamnă BO=λBE\vec{BO} = \lambda \vec{BE} sau AO=(1λ)AB+λAE\vec{AO} = (1-\lambda)\vec{AB} + \lambda\vec{AE}. Știm AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE} dinainte, cu tt diferit. Să folosim BO=λBE\vec{BO} = \lambda \vec{BE}. AOAB=λ(AEAB)\vec{AO} - \vec{AB} = \lambda (\vec{AE} - \vec{AB}). AO=(1λ)AB+λAE\vec{AO} = (1-\lambda)\vec{AB} + \lambda\vec{AE}. Avem AO=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC}. Și AE=13AC\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC}. Deci 14AB+14AC=(1λ)AB+λ13AC\frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC} = (1-\lambda)\vec{AB} + \lambda \frac{1}{3}\vec{AC}. Coeficienții pentru AC\vec{AC} ne dau 1/4=λ/3Rightarrowλ=3/41/4 = \lambda/3 Rightarrow \lambda = 3/4. Coeficienții pentru AB\vec{AB} ne dau 1/4=1λRightarrowλ=3/41/4 = 1-\lambda Rightarrow \lambda = 3/4. Deci λ=3/4\lambda=3/4. Asta înseamnă BO=34BE\vec{BO} = \frac{3}{4}\vec{BE}? Nu, ci AO=(13/4)AB+(3/4)AE=14AB+34AE\vec{AO} = (1-3/4)\vec{AB} + (3/4)\vec{AE} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{3}{4}\vec{AE}. Asta contrazice AO=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC} dacă AE=13AC\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC}. Ce e greșit? Greșeala este în formula generală pentru punctul de pe segment. Dacă O e pe BE, atunci AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE} nu este corect. Ci AO\vec{AO} este o combinație liniară de A, B, E. Mai bine: O este pe BE. BO=λBE\vec{BO} = \lambda \vec{BE}. AOAB=λ(AEAB)\vec{AO} - \vec{AB} = \lambda(\vec{AE} - \vec{AB}). AO=(1λ)AB+λAE\vec{AO} = (1-\lambda)\vec{AB} + \lambda\vec{AE}. Aha, formula este corectă dacă A este originea. Deci AO=(13/4)AB+(3/4)AE=14AB+34(13AC)=14AB+14AC\vec{AO} = (1-3/4)\vec{AB} + (3/4)\vec{AE} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{3}{4}(\frac{1}{3}\vec{AC}) = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC}. Aceasta este corect! Și am stabilit că λ=3/4\lambda = 3/4. Asta înseamnă că BO=34BE\vec{BO} = \frac{3}{4}\vec{BE} nu, ci AO\vec{AO} este vectorul de poziție al lui O. λ\lambda este un coeficient de ponderare. De fapt, AO=(1λ)AB+λAE\vec{AO} = (1-\|\lambda\|)\vec{AB} + \|\lambda\|\vec{AE} e pentru O pe dreapta AE. O e pe BE. AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE} este greșit ca generalizare. Punctul O pe segmentul BE nu înseamnă AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE}. Ci BO=λBE\vec{BO} = \lambda\vec{BE} sau EO=μEB\vec{EO} = \mu\vec{EB}. Să folosim AO=(1λ)AB+λAE\vec{AO} = (1-\lambda)\vec{AB} + \lambda\vec{AE} unde λ\lambda este raportul BOBE\frac{BO}{BE}. Nu, λ\lambda este raportul BOBE\frac{BO}{BE} dacă A e originea și E e pe axa x. Folosind AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE} unde O este pe BE este greșit. Formula corectă este: dacă O este pe dreapta BE, atunci AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE} NU este corect. Dacă O e pe dreapta BE, O\vec{O} se scrie ca O=(1t)B+tE\vec{O} = (1-t)\vec{B} + t\vec{E}. Asta este dacă A e originea. Deci AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE}. Aceasta este formula corectă pentru un punct O pe segmentul BE, unde AB\vec{AB} și AE\vec{AE} sunt vectori de poziție față de A. Cu A originea: O=(1t)B+tE\vec{O} = (1-t)\vec{B} + t\vec{E}. Deci AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE}. Am obținut t=3/4t=3/4. Asta înseamnă că AO=(13/4)AB+(3/4)AE=14AB+34AE\vec{AO} = (1-3/4)\vec{AB} + (3/4)\vec{AE} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{3}{4}\vec{AE}. Dar știm AE=13AC\vec{AE} = \frac{1}{3}\vec{AC}. Deci AO=14AB+34(13AC)=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{3}{4}(\frac{1}{3}\vec{AC}) = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC}. Aceasta este consistentă! Și raportul este BOBE=t=3/4\frac{BO}{BE} = t = 3/4. Deci O este la 3/4 din BE, măsurat de la B. Cu alte cuvinte, BOOE=31\frac{BO}{OE} = \frac{3}{1}. Acum, să vedem ce implică asta pentru raportul DEBC\frac{DE}{BC}. Avem ODEOBC\triangle ODE \sim \triangle OBC. Raportul de asemănare este DEBC\frac{DE}{BC}. Avem ODOB=OEOC=DEBC\frac{OD}{OB} = \frac{OE}{OC} = \frac{DE}{BC}. Din BOOE=3\frac{BO}{OE} = 3, avem OEBO=13\frac{OE}{BO} = \frac{1}{3}. Asta nu e același lucru cu OEOC=k\frac{OE}{OC} = k. Revenim. O este intersecția diagonalelor BE și CD. Din ODEOBC\triangle ODE \sim \triangle OBC, avem ODOC=OEOB=DEBC=k\frac{OD}{OC} = \frac{OE}{OB} = \frac{DE}{BC} = k. Aceasta este relația corectă. Din AO=14AB+14AC\vec{AO} = \frac{1}{4}\vec{AB} + \frac{1}{4}\vec{AC}, putem deduce poziția lui O pe CD și BE. O pe BE: AO=(1t)AB+tAE\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + t\vec{AE}. Cu AE=kAC\vec{AE} = k\vec{AC}. AO=(1t)AB+tkAC\vec{AO} = (1-t)\vec{AB} + tk\vec{AC}. Deci 1/4=1t1/4 = 1-t și 1/4=tk1/4 = tk. t=3/4t=3/4. 1/4=(3/4)kRightarrowk=1/31/4 = (3/4)k Rightarrow k=1/3. O pe CD: AO=(1s)AC+sAD\vec{AO} = (1-s)\vec{AC} + s\vec{AD}. Cu AD=kAB\vec{AD} = k\vec{AB}. AO=(1s)AC+skAB\vec{AO} = (1-s)\vec{AC} + sk\vec{AB}. Deci 1/4=1s1/4 = 1-s și 1/4=sk1/4 = sk. s=3/4s=3/4. 1/4=(3/4)kRightarrowk=1/31/4 = (3/4)k Rightarrow k=1/3. Am obținut k=1/3k=1/3 din calculul poziției lui O! Și k=ADAB=AEAC=DEBCk = \frac{AD}{AB} = \frac{AE}{AC} = \frac{DE}{BC}. Deci DEBC=13\frac{DE}{BC} = \frac{1}{3}, ceea ce înseamnă BC = 3DE. Prima parte a demonstrației este completă, bazată pe coliniaritatea lui O cu A și M. Și tocmai asta era ideea. Problema este structurată pentru a ne ghida. Demonstrarea coliniarității A, O, M implică faptul că O este un punct